Umbra Mea versuri

Versuri KI Sounds – Umbra Mea lyrics

Sunt focul care nu se stinge,
Chiar și-n noapte, rămân lumină.
Trec prin ploi, prin vânt și umbre,
Dar nu mă schimb, sunt rădăcină.

Am crescut printre blocuri gri, fără scut,
Unde visul e lux și speranța-i mut.
Străzile vorbesc, le port în piept,
Le aud în bătăi când lumea e-n pieire.
Nu m-au clădit povești dulci sau părinți cu bani,
Ci greul din zile, trăit fără plan.
Am scris cu sânge primele rime,
Când toți spuneau „nu poți”, eu ziceam: „ține-te bine!”
Am ales să nu tac, să fiu eu până-n capăt,
Fără mască pe față, fără teamă-n aparat.
Timpul e crud, dar îl bat cu versuri,
Mă rog doar s-ajung, nu cer prea multe gesturi.
Rădăcinile-s adânci, nu le tai cu un hate,
Am pășit printre vise sparte și pietre grele, straight.
Sunt vocea din haos, focul din fum,
Când toți renunță, eu rămân, nu fug nicicum.

Sunt focul care nu se stinge,
Chiar și-n noapte, rămân lumină.
Trec prin ploi, prin vânt și umbre,
Dar nu mă schimb, sunt rădăcină.

Când am căzut, n-a plâns nimeni pentru mine,
Doar eu și umbra mea, ne-am ținut de mâini strânse.
Frica mă urmărea, dar nu m-a prins,
M-am întors din coșmaruri și-am rămas aprins.
N-am cerut loc la masă, mi l-am făcut,
Cu sânge și timp, în noroiul tăcut.
Nu-s perfect, dar sunt real până la os,
Și ce nu m-a rupt, m-a făcut periculos.
Inima bate în beat, și versu’ e scut,
În jungla cu minciuni, eu nu mă vând pentru mult.
Privirea e clară, vocea e tunet,
Sufletul greu, dar pe drum n-am regret.
Am ales focul, am respins ce-i fals,
Dacă mor pe beat, măcar las ceva vast.
Nu mă schimb pentru faimă, nu joc teatru,
Scriu cu foc, chiar dacă toți cer spectacol.

Sunt focul care nu se stinge,
Chiar și-n noapte, rămân lumină.
Trec prin ploi, prin vânt și umbre,
Dar nu mă schimb, sunt rădăcină.

Am văzut lupi în piei de frate,
Zâmbind pe față, cu pumnal sub haine.
Dar am învățat să citesc tăcerile,
Să merg singur, să-mi port greutățile.
Nu cred în vorbele dulci fără fapte,
Respectul e rar, dar nu-l cer din milă, frate.
Fiecare zi e o luptă, fiecare beat – un strigăt,
Când scriu, dau tot, nu mă tem de nimic.
Trec prin noroi, dar ies curat,
Nu vând sufletu’ pe like sau contract.
Asta-i viața mea, nu un film jucat,
Și cine mă cunoaște, știe – nu m-am schimbat.
Frica nu mă oprește, mă face viu,
Și când toți cad, eu rămân, nu fug din pustiu.
Am visuri mari, dar pași mici, sincer,
Cu rime în sânge și suflet în versuri.

Sunt focul care nu se stinge,
Chiar și-n noapte, rămân lumină.
Trec prin ploi, prin vânt și umbre,
Dar nu mă schimb, sunt rădăcină.

Acum scriu nu doar pentru mine,
Ci pentru cei ce nu au voce, nu au vine.
Pentru fiecare suflet care cade și speră,
Că viața oferă mai mult decât durerea.
Am ars nopți și zile fără somn,
Cu inima grea și visul în ton.
Am jurat că n-am să uit de unde vin,
Și că lumina mea va ghida drumuri plin.
Nu vreau aur, nu vreau tron,
Vreau doar să știu că am fost un om.
Un om cu adevăr în piept și rime în pumn,
Care nu s-a plecat, chiar și când tot era scrum.
Dacă mâine plec, să rămână-n aer,
Ecoul meu sincer, curat ca un altar.
Nu m-am vândut, n-am jucat fals,
Sunt focul ce arde și-n ultimul dans.