Glonț În Vers versuri

Versuri KI Sounds – Glonț În Vers lyrics

Nu mă vedeai, dar eu ardeam tăcut,
Din scrum m-am ridicat, nu m-am pierdut.
Astăzi bat cu inima tot ce-i fals,
Glonț în vers, dar sufletul e vals.

Am crescut între blocuri, cu vise-n buzunar,
Unde speranța costă și răul e banal.
Fiecare pas e o taxă plătită-n tăcere,
Și fiecare zâmbet, uneori – capcană grea de cerere.
N-am avut spate, doar spini și asfalt,
Dar am făcut din rană un drum asfaltat.
Am scris cu furie, cu dor, cu amar,
Și-am pus tot ce sunt într-un flow militar.
Nu mă clatin, chiar dacă lumea mă vrea căzut,
Sunt fix ca betonul sub pași ce-au durut.
Cuvintele mele nu-s doar rime de modă,
Sunt arme cu glonț și conștiință-n podoabă.
Nu caut aplauze, ci adevăr crunt,
Și dacă pic, pic în front, nu pe pământ.
Fiecare vers e o palmă la fals,
Fiecare beat – jurământ, nu un dans.
N-am jucat teatru, am ars pe real,
Și-am transformat durerea-n material vital.

Nu mă vedeai, dar eu ardeam tăcut,
Din scrum m-am ridicat, nu m-am pierdut.
Astăzi bat cu inima tot ce-i fals,
Glonț în vers, dar sufletul e vals.

Nu-mi trebuie milă, nu cer favoruri,
Tot ce-am câștigat vine cu zeci de noduri.
Trec prin foc cu versul în piept,
Sunt viu în flow, chiar dacă lumea-i rece și drept.
Mi-au zis că-i imposibil, mi-au râs în față,
Dar am transformat rușinea într-o armă tăioasă.
Acum alerg printre umbre, cu ritmul în vene,
Și orice privire rea o transform în putere.
Sunt din locul unde “poți” înseamnă “lupți”,
Și “vise” se scriu pe pereți surpuși.
Dar eu n-am cedat, nici când era noapte,
Scriu ca o armă, trag adevăr din toate.
Fiecare vers – un pas peste frică,
Fiecare strofă – o luptă deschisă.
N-am fost primul, dar o să rămân,
Pentru că ard când tot restul e fum.
Dacă mă-ntrebi cine sunt, îți dau rime,
Sunt oglinda din beat, nu doar sunet, ci timp.

Nu mă vedeai, dar eu ardeam tăcut,
Din scrum m-am ridicat, nu m-am pierdut.
Astăzi bat cu inima tot ce-i fals,
Glonț în vers, dar sufletul e vals.

Sunt loial doar cuvântului spus din suflet,
Nu vând ce simt pentru profit sau zâmbet.
Căderea nu-i rușine, dar minciuna e,
Și-ntr-o lume de clovni, rămân ce trebuie.
Am pierdut oameni, am rupt lanțuri,
Dar n-am rupt legătura cu rimele-n tranșee.
Scriu din întuneric, dar port lumină,
În fiecare beat curge rădăcina.
Ei vor fețe false, eu le dau adevăr,
Și dacă doare, măcar știu că e curat.
N-am nevoie de trofee, ci de ecou,
Că versul meu trăiește chiar și fără show.
Trec peste ziduri, cu flow-ul ca fierul,
Dacă lumea tace, eu strig ca cerul.
Nu-mi e frică de sfârșit, ci de tăcere,
Așa că scriu până se stinge durerea.
Glonț în vers – dar nu pentru răni,
Ci pentru trezirea din minciuni bătrâni.

Nu mă vedeai, dar eu ardeam tăcut,
Din scrum m-am ridicat, nu m-am pierdut.
Astăzi bat cu inima tot ce-i fals,
Glonț în vers, dar sufletul e vals.

Scriu pentru toți cei ce n-au voce,
Pentru cei uitați, răniți fără nicio forță.
Pentru visul ce moare în cartier,
Dar renaște prin flow, sincer și rebel.
Vreau să fiu scânteie, nu idol fals,
Să aprind gânduri, nu doar boxe în vals.
Am fost jos, am urcat cu greu,
Fiecare scară era cu sânge pe eu.
Dar n-am dat înapoi, nici când plângea ziua,
Am crezut că pot, și asta m-a ținut viu, da.
Nu sunt perfect, dar sunt prezent,
Și dacă scriu, scriu până la mormânt.
Las în urmă nu hituri, ci sens,
Fiecare strofă – o pagină intens.
Să mă asculți nu e modă, e pact,
Că fiecare vers e bătut în act.
Asta e moștenirea mea pe beat,
Suflet real, flow infinit.