Nu Mă Opresc versuri

Versuri KI Sounds – Nu Mă Opresc lyrics

Nu mă opresc, chiar dacă plouă cu greșeli,
Merg înainte, cu inima plină de stele,
Din întuneric, aprind lumina mea,
Nimeni nu mă stinge, nu, nu așa.

Am plecat de jos, fără nimic în buzunare,
Doar vise-n cap și o foame de schimbare.
Blocuri gri, povești încrustate-n beton,
Am crescut unde viața n-are ton.
Fiecare pas – o luptă, fiecare zi – un test,
Am învățat că durerea nu cere rest.
Ochi pe spate, suflet greu,
Dar am mers drept, n-am căzut mereu.
Strada m-a învățat să nu cred în zâmbete,
Că unele-s minciuni înfășurate-n mătăsuri secrete.
Scriu cu sufletul, nu pentru trend,
Asta-i viață reală, nu un weekend.
Fiecare rimă – un pumn în perete,
Fiecare vers – un pas printre secrete.
Mă ridic din noroi, cu fruntea sus,
Chiar dacă lumea mă vrea dus.

Nu mă opresc, chiar dacă plouă cu greșeli,
Merg înainte, cu inima plină de stele,
Din întuneric, aprind lumina mea,
Nimeni nu mă stinge, nu, nu așa.

Ei nu mă cunosc, dar vorbesc prea mult,
Judecă din umbră, dar n-au fost în pământ.
N-au simțit foamea, frigul din noapte,
Cum trăiești când visele mor în șoapte.
Eu nu port mască, sunt același mereu,
Cu durerea-n piept și focul din Dumnezeu.
Am rupt lanțuri, fără chei de aur,
Am crescut cu muncă, nu cu daruri.
Nu vreau aplauze, vreau respect real,
Când scriu, inima bate brutal.
E o lume falsă, dar eu rămân pur,
Nu mă vând nici pentru un contract sigur.
Rimele mele – arme fără glonț,
Dar lovesc tare, chiar și fără front.
Rămân cu rădăcinile în pământ,
Un soldat cu microfon, tăcut dar sfânt.

Nu mă opresc, chiar dacă plouă cu greșeli,
Merg înainte, cu inima plină de stele,
Din întuneric, aprind lumina mea,
Nimeni nu mă stinge, nu, nu așa.

Am văzut prieteni devenind străini,
Zâmbind frumos, dar cu gânduri de spini.
Viața m-a lovit, dar m-am ridicat,
Cu fiecare rană, m-am fortificat.
Nu cer milă, doar spațiu să zbor,
Să-mi scriu destinul fără decor.
Mulți vor să mă vadă tăcut, învins,
Dar eu scriu și când cerul e stins.
Versurile mele sunt foc și adevăr,
Nu poți opri ce vine din măduvă, din miez.
Suflet de piatră, dar cald în privire,
Când dau drumu’ la flow, n-am oprire.
Mă tem doar de mine, de nimeni altcineva,
Că demonii mei m-au făcut ceea ce sunt azi, da.
Încă sper, încă scriu, încă ard,
Sunt ce sunt – fără mască, fără gard.

Nu mă opresc, chiar dacă plouă cu greșeli,
Merg înainte, cu inima plină de stele,
Din întuneric, aprind lumina mea,
Nimeni nu mă stinge, nu, nu așa.

Scriu pentru cei ce nu pot vorbi,
Pentru vise tăcute și drumuri pustii.
Pentru mama ce plânge fără motiv,
Și copilul ce vrea să fie pozitiv.
Viața-i dură, dar nu imposibilă,
Dacă lupți cu sufletul, e invincibilă.
Am trecut prin flăcări, dar n-am ars,
Am ieșit din beznă, fără fars.
Acum vreau mai mult – nu bani, nu faimă,
Ci sens în fiecare rimă.
Dacă mâine cad, să știți că am dat tot,
Că n-am trăit pe jumătate, n-am fost robot.
Sunt aici, viu, prezent în beat,
Cu inima-n palmă și flow-ul pe ritm.
N-am nevoie de coroană sau tron,
Că muzica mea e regatul meu, frate bun.