Rânduri pentru păsările călătoare versuri

Versuri Ion Minulescu – Rânduri pentru păsările călătoare lyrics

Frunză galbenă uscată
Frunză ce-ai fost verde-odată
Șterge-ți ochii de rugină
C-a intrat toamna-n grădină
Și-a intrat ca o stăpână
Cu vântul și ploaia-n mână

Primul stol de rândunele
A pornit spre dardanele
Berzele desperecheate
Se-mpreună-n zbor și ele
Să pornească pe-nserate
Iar triunghiul de cocori
Se-ntregește tot în zbor
Să pornească mâine-n zori
Spre bosfor

Frunză galbenă uscată
Frunză ce-ai fost verde-odată
De-a lungul șoselelor
Pe tot lungul apelor
Și din creasta munților
Până-n fundul văilor
În vârful copacilor
Au rămas doar ciorile
Să păzească morile
Morile se macină
După vechea datină

Zodia-nceputului
Cu păcatul trupului
Și rodul pământului
Cu belșugul anilor
Zilelor
Și clipelor
Pentru cei flămânzi de soare
Și de semne de-ntrebare

Frunză galbenă uscată
Frunză ce-ai fost verde-odată
Azi grădina domnului
Nu mai este-a nimănui
Au zburat din ea mai toate
Vietățile-aripate
Și-au rămas doar ciorile
Ciorile
Surorile
Vânturilor
Ploilor
Grijilor
Nevoilor
Și-ntunericimilor

Au rămas să vămuiască
Cu pecetia domnească
După socotința lor
Soarta zburătoarelor
Și să-nchidă-ntre zăbrele
Împletite din nuiele
Călătoarele rebele
Ce-au pornit cu toate-n zbor
Fără știrea ciorilor
Spre bosfor
Și dardanele