Sonet versuri

Versuri Ion Minulescu – Sonet lyrics

Cum se deşir din straşina-nvechită
Şi picur jos broboanele de ploaie!
Un paltin tânăr crengile şi-ndoaie,
Ai crede că îşi frânge vreo iubită.

Tăcerea casei-mi pare mai greoaie
Şi mă dezgustă viaţa netrăită
Şi fără sens…Pe fiece clipită
Mai scad din partea vremii câte-o foaie.

Aş vrea să prind a gândului aripă
Să pot s-o ţin în loc măcar o clipă,
Să-mi mângâie viaţa-ntunecată…

Şi o aştept…dar nu ştiu…o să-mi vină?
Mi-e dor de ea…mi-e dor de luna plină
A nopţilor din vremile de-alt’dată.