Octombre versuri

Versuri Ion Minulescu & Nathalie Luca – Octombre lyrics

În parcul presărat cu statui
De Nimfe,
Fauni
Și Silvani,
De-a lungul celor trei alei
De plopi,
De tei
Și de castani,
Pe băncile vopsite-n verde
Și pe nisipul galben-șters,
Multicolorele covoare
de frunze veștede s-aștern
În ritmul vântului de toamnă,
Ca-n ritmul unui ultim vers –
Un vers cu care se sfârșește un cânt
Dintr-un Poem etern.

Octombre – curtizana pală, cu-obraji fardați
Și buze supte –
Octombre – amanta celor care pornesc
Să nu se mai întoarcă –
Octombre-a poposit în parcul cu-alei cotite
Și-ntrerupte
De visătoarele bazinuri,
Pe-albastrul cărora – o barcă –
O frunză veștedă și-așteaptă întârziatele surori…

O!… Ne’ntrerupta disonanță de schingiuiri
Ce-ți dă fiori!…
O!… Nesfârșitele regrete abia șoptite!…
Cine trece
Prin parcul presărat cu statui,
De-a lungul celor trei alei,
Se-nduioșează ca de plânsul
idolatratelor femei!…

Și-n parcul unde altădată
veneau Boemii să-și aștepte
Necredincioasele Boeme –
Același parc
Își pleacă brațele uscate,
Precum prin albele spitale
Își pleacă brațele bolnavii ce plâng –
Și nu știu pentru ce…

Și-n timp ce vântu-i smulge fardul
Și-l spulberă în largi spirale,
Octombre – curtizana pală –
Coboară ultimele trepte!…