Versuri Bogdan Drăguș, Adrian Păunescu, Marius Cătanăand Eduard Mociran – Peron Care Întreabă lyrics
Mă simt ca un peron de călători
Pe care pașii loc mai țin, de șoapte,
Aseară, te-ai născut și-acum și mori,
Ce tragedie, numai într-o noapte!
Aseară, te-ai născut și-acum te duci,
Adio, certitudine săracă,
Rămâi, pe totdeauna, la răscruci,
Că trenuri nu mai vin și nu mai pleacă.
Păcat că a durat așa puțin
Întregul vis, cu tine și cu mine,
Peron cu oameni sunt și nu mai vin
Nici trenuri, nici vagoane, nici drezine.
Nici n-a durat iubirea un minut,
Abia a răsărit din lacrimi luna,
Și vai, abia aseară te-ai născut,
Și-acum, deodată, pleci pe totdeauna.
Se-aude dispărând lumina ta,
Să nu se mai întoarcă niciodată,
Și vine, dinspre stele, cineva
Să desființeze linia ferată.
Păcat că a durat așa puțin
Întregul vis, cu tine și cu mine,
Peron cu oameni sunt și nu mai vin
Nici trenuri, nici vagoane, nici drezine.
Și-ntreb, aiurea, tropotul de cai
Și aerul venit să mă respire,
De ce aseară nici nu existai,
Și-acum ai încetat din amintire?
Păcat că a durat așa puțin
Întregul vis, cu tine și cu mine,
Peron cu oameni sunt și nu mai vin
Nici trenuri, nici vagoane, nici drezine.
Nici trenuri, nici vagoane, nici drezine.
Nici trenuri, nici vagoane, nici drezine.
