Iubire testamentară versuri

Versuri Adrian Păunescu – Iubire testamentară lyrics

Să te păzească munții, de azi, în locul meu,
Să te păzească munții și luna și pădurea,
Îmi iau cu mine vârsta, tăcerea și securea
Și plec în locu-n care tu n-ai să fii mereu.

Te las cu tine însăți, să șovăi și să tremuri,
La fiecare veste, oriunde și oricând,
În două nopți de veghe, în două nopți de gând,
Te-am smuls zadarnic morții comune din haremuri.

Mă duc, purtându-mi crucea, pe calea mea străveche,
Te duci, purtându-ți dulce în suflet semiluna,
Oricum, ce se întâmplă e pentru totdeauna.
Noi nu vom fi-mpreună, noi nu vom fi pereche.

Declină-ți propriul nume, la vocativ, cu brio,
De te-aș striga în noapte, s-ar auzi: Adio!