Un om pe nişte scări versuri

Versuri Adrian Păunescu – Un om pe nişte scări lyrics

În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe nişte scări,
În sus ce e, în jos nimic,
În jos ce e, în sus nimic

Vorbesc cu ceilalţi care-au fost
Şi-n sus şi-n jos, şi nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost, nu e nimic

Vecinul meu prăseşte ciori,
Vecina mea prăseşte farduri,
Eu sunt un om pe nişte scări
Şi-un câine bulucind prin garduri

Odată, de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri?
Decât căzute foste scări,
Decât căzute foste garduri

Vecine, Domnule, Străine,
Nu înţeleg ce-aveţi cu mine
Ştiu, scările ne sunt comune,
Dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însuşi poate spune
Că am ambiţii foarte mici

Din când în când mai vin pe-acasă,
De ce vă supăraţi când vin?
Arare, talpa mea apasă
Pe dalele cu pas străin

Vecinul meu prăseşte ciori,
Vecina mea prăseşte farduri,
Abia m-am ridicat din garduri
Şi mârâind în joase salturi,
Eu sunt un om pe nişte scări

Şi dacă vreţi să fiu baladă,
Şi fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc nervos la moartea mea

Şi-acuma, vă implor, zâmbiţi
În lumea plină de urmări,
În care fard şi ciori prăsiţi
Întunecaţi şi spălăciţi
Lăsaţi-mă să fiu pe scări