Umbra versuri

Versuri Adrian Păunescu – Umbra lyrics

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă,
Te rog pe tine, umbră,
Să redevii fiinţă.

Eu, umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu,
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu.

Şi-apoi într-o zi oarecare,
în care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare,
Duminica trupului meu.

Flămând de iubirea întreagă,
Pe vremi cu amurg mohorât,
Când zorile noaptea-şi dezleagă,
Mă satur cu-o umbră şi-atât.

Şi sufletul meu te mai roagă,
Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Aşază-ţi fularul la gât.

O umbră se-nchide în mine,
O umbră prin mine trecu,
E-atâta de rău, că e bine,
E-atât de mult „da”, că e „nu”.

Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în „a” şi în „u”,
O umbră în viaţă mă ţine,
Şi umbra aceea eşti tu..