Copaci fără pădure versuri

Versuri Adrian Păunescu – Copaci fără pădure lyrics

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară
Nu știe iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure

Nu știe iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure

În povestea copacilor goi
Scârțâind într-o singură ușă
Este vorba de noi amândoi
Este vorba de foc și cenușă

Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi privește înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul

Toată vara au fost numai foc
Și-au fost stele în nopți fără stele
Și prin toamna șederii pe loc
Cade ultima frunză spre ele

În zadar către tine întind
Niște crengi ce-mi fuseseră brațe
Alte uși se aud scârțâind
De tomnatecul vânt să se agațe

Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toți copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă

Și chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivățul iernii ce vine
Fără brațe cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară
Nu știe iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure

Nu știe iarna să se îndure
De noi copacii fără pădure