Rememorare versuri

Versuri Valentin Bura – Rememorare lyrics

Rememorare

Mereu am știut, dar nu-mi aminteam
Ce dulce cântai, ce sprinten eram,
Prin casa noastra de vară prinzând
cpusuri curgând și lin surâzând,
Spre viaţa cerească alunec uşor,
De viaţa sublimă
Mi-e sete,
Mi-e dor,
Din lumea din umbră
Mă nasc timpuriu,
şi visul himeric
Devine pustiu.

Era pustiu

Dinspre palat, spre pădure
Sunt două poteci ce nu se sărută.

Calea cea lungă, şi deasă,
şi plină de viaţă învolburată,

şi calea cealaltă ce n-am
Străbătut-o vreodată.
La fiecare colţ pândeşte o fiară.
în oricare arbore aud o chitară.

Nu văd amurgul, dar ştiu că nu este.
şi ce lungă şi sângeroasă poveste.

Mantuirea

Trecătorul grăbit îmi întinde mâna –
în apa vieţii oglindeşte luna.

în palmă el are ruginit un şurub
înşurubat acolo de vreun demon crud.

îl pipăi, şi cred, şi brusc sunt salvat,
Se inalţă subit, şi se face uitat.

Iar eu stau pe loc, sub lună plutind,
în epava-fantomă, muribund dormind