Crucea versuri

Versuri Valentin Bura – Crucea lyrics

Crucea

clunecând pe-o rază n-ajung niciunde
Căci imnul de foc încape oriunde,
Secunda cea lată se face piatră.
şi uite cum zac perfid dimineaţa —
Sfârşind un teatru absurd ca viaţa.
Sticla cea mată devine plată.
Norii cei umezi încalecă zarea —
Pe crucea vieţii aprind lumânarea.

Viaţa cernută

N-aş fi sperat să-nvăţ a cânta vreodată
Veninul senin de pe sticla mată —
Citisem foamea prelung din stomac
Uitasem carnea de lut în hamac.
Pe atunci înodam o plasă semantică
Cu muguri aprigi din fizica cuantică,
înspre clipe repezi, cernute şi mute
Dinspre susurul cald al vieţii tăcute

Ursita

Era destinat planetei crunte și reci,
Umbla incăierându-se aspre poteci.
Concret se deda la urlet zadarnic
Uitat de suspin și de plânset amarnic.
L-am zărit capturat de frigul inert
I-am pătruns captivat destinul incert.
c plecat într-o doară să descopere cerul
– am rămas în uitare blând ca eterul.

Un prieten

Băiatul se născuse autist. avea
Un înger păzitor trist.
Era chemat prelung din lumea cealaltă
Chinuit îndelung de durerea înaltă.
Orbecăia pe străzi singur în timpul zilei
Uitat de îngerii stapânitori ai milei.
Băiatul se născuse fără de nume. luase
Toteme rele, şi blesteme grele din lume.
I-am întins mâna din piept, şi am vărsat
O lacrimă de suflet inert.