Tronul Haosului versuri

Versuri Suveranul Abisului – Tronul Haosului lyrics

Umbre dansează pe ziduri de piatră,
Ecouri strigă-n noapte, chemarea e sacră.
Sub stele negre, tronul mă cheamă,
Haosul domnește, iar flăcările n-au teamă.

Pășesc printre ruine, printre zei exilați,
Unde lumina moare și rămân condamnați.
Coloane sparte de vreme și blesteme,
În palatul umbrelor, doar tăcerea geme.

Mâna mea pe sceptru, coroana de scrum,
Un rege al abisului, născut din tumult.
Vântul aduce șoapte din altă dimensiune,
Invoc spiritul haosului, ce-n umbră rămâne.

Tronul se clatină, dar eu rămân,
Din haos mă nasc, din umbră stăpân.
Cerul se rupe, focul mă cheamă,
Sunt regele nopții, coroana e-n flamă.

Din abis se ridică legiuni ascunse,
Cu ochii de smoală, priviri nepătrunse.
În cărți interzise, destinul e scris,
Prin porți de suferință spre eternul abis.

Fulgerul cade pe altarul uitat,
Pământul se zguduie, e tot devastat.
Îngerii cad, stelele mor,
Pe Tronul Haosului eu sunt stăpânitor.

Nicio lumină nu scapă de moarte,
Nimeni nu scapă, totul se împarte.
O lume în flăcări, eu râd printre scrum,
Deasupra rămân, sub mine doar fum.

Tronul se clatină, dar eu rămân,
Din haos mă nasc, din umbră stăpân.
Cerul se rupe, focul mă cheamă,
Sunt regele nopții, coroana e-n flamă.

Ecoul întunericului încă răsună,
Haosul veghează, niciodată nu apună.
Din cenușa lumii, tronul mă cheamă,
Eu sunt destinul, focul din rană.