Padurea Hoia Baciu versuri

Versuri Suveranul Abisului & Legea Eterna – Padurea Hoia Baciu lyrics

E ceață peste Cluj, pădurea—i gata să te—nghită
Cercuri arse pe pământ, umbre—n noapte te invită
Duhuri moarte plâng, copacii urlă greu
Aici suflete pierdute fac pactul cu cel rău

Când intri în pădure, simți frigul din ciolane
O respirație în ceafă, sufetul ți—l taie
Vezi siluete albe, plutind printre ruine
Îți șoptesc la ureche: „Veșnicia e cu tine!”

Telefoane se sting, sateliții dispar
Hoia—Baciu devine, poarta spre altar
Un triunghi se deschide, lumină orbitoare
Dar nu e salvare, e doar blestemare

Hoia—Baciu e pădurea blestemată
Umbrele fac legământ cu moartea, băi tată
Cercuri arse, spirite ce plâng
În mijlocul pădurii, stafiiile se strâng

Cai negri de foc, pe pajiștea pustie
Un copil plânge slab, nu e vrăjitorie
O mireasă fără chip, dansează printre frunze
Îți îngheață sângele, corbii strigă din abise

Fenomen paranormal – nimeni nu explică
Portaluri interzise, mintea se ridică
Ești prins între lumi, nici mort, nici viu
În Hoia—Baciu e infernul din pustiu

Hoia—Baciu e pădurea blestemată
Umbrele fac legământ cu moartea, băi tată
Cercuri arse, spirite ce plâng
În mijlocul pădurii, stafiiile se strâng

Se aud incantații, rădăcini răsucite
Demoni se hrănesc, cu frici adâncite
Un cerc se deschide, perfect ca o rană
Îți trage sufletul, în noaptea profană

E un sanctuar ascuns, nu de oameni, de duhuri
Copacii—s martori, dar cresc în blestem și ruguri
Hoia—Baciu nu iartă, îți scrie finalul
Un mormânt deschis, pactul cu infernalul

Hoia—Baciu e pădurea blestemată
Umbrele fac legământ cu moartea, băi tată
Cercuri arse, spirite ce plâng
În mijlocul pădurii, stafiiile se strâng