Poarta Spre Infern versuri

Versuri Suveranul Abisului – Poarta Spre Infern lyrics

Calc pe oase, pământul pulsează
Sub mine iadul deja vibrează
Paznici de foc cu coarne de fier
Îmi deschid drumul spre Poarta din cer

Dar ceru—i ars, icoanele plâng
Din har iese sânge, sfinții se frâng
Un înger căzut îmi zâmbește strâmb
Îmi dă cheia iadului, mă face prunc

Intrarea e—n stâncă, sculptată—n blestem
Pe boltă—i scris: „Lasă tot ce e demn.”
Aud coruri care—ntorc rugăciunea
„Suverane, ia—ne cu tine, distruge lumea.”

Poarta Spre Infern – s—a deschis lent
Focul mă cheamă, mă mistuie—n prezent
Ceru’ e—n flăcări, pământu’ se frânge
Cine trece pragul… vede doar sînge

Trec de poartă, totul devine roșu
Aerul mușcă, timpul e posomorâtu’
Pe pereți picturi cu oameni trași—n țepi
În focuri sacre, urlă arhanghelii beți

Lucifer râde, se—nclină ironic
„Ai venit, profetul meu demonic.”
Îmi dă o coroană din fum și fier
„Tu condu iadul, că—i gol de mister.”

Pășesc pe flăcări, nu ard, le simt vii
Sunt cântece—n sânge, cu note pustii
În jur milioane de suflete—n lanțuri
Îmi spun în cor: „Tu ești al nostru, frate din neanturi.”

Poarta Spre Infern – s—a deschis lent
Focul mă cheamă, mă mistuie—n prezent
Ceru’ e—n flăcări, pământu’ se frânge
Cine trece pragul… vede doar sînge

Aici nu—i rugă, doar strigăt de carne
Aici sfinții se topesc în icoane
Cenușa lor cade pe fruntea mea
Sunt uns cu sânge, pecetea rea

Pe tronul de lavă stau, rece, calm
În jur arde tot, dar simt balsam
Căci iadul nu—i loc, ci e—n mine născut
Eu sunt poarta… și infernul tăcut