Templu Oglinzilor versuri

Versuri Suveranul Abisului – Templu Oglinzilor lyrics

Pășesc pe marmură, cu pași fără ecou,
Oglinzi pe pereți – privesc chipul meu nou.
Reflexia minte, nimic nu e real,
Doar iluzie densă, într-un spațiu spectral.
Un templu al minții, construit din scrum,
Adevărul otrăvit, respir doar fum.
Totul e control, programare subtilă,
Realitatea-i hologramă, trăim o minciună sublimă.

Templul oglinzilor – labirint fracturat,
Fiecare colț – un chip deformat.
Nu mai știu cine sunt, nici ce e lumină,
Când tot ce privesc… e-n tăcere deplină.

Ei trag sfori din umbră, regizează povești,
Prin oglinzi distorsionează, tot ceea ce ești.
Simțuri controlate, gândirea-n colțuri,
Oamenii devin marionete în lanțuri.
Fiecare ecran, o oglindă falsă,
Și-n spatele lor, conștiința se varsă.
Sufletul devine decor controlat,
Și libertatea? Un produs ambalat.

Templul oglinzilor – labirint fracturat,
Fiecare colț – un chip deformat.
Nu mai știu cine sunt, nici ce e lumină,
Când tot ce privesc… e-n tăcere deplină.

Mi-am spart reflexia cu un pumn sângerând,
Și-am descoperit, un spirit plângând.
Eram eu – versiunea mea pierdută,
Răpus de iluzii, de minciuna cumplită.
Am ars oglinzile cu focul interior,
Și-am ieșit din templu… transformat, superior.

Oglinzile sunt cuști, lustruite frumos,
Dar dincolo de sticlă, e un haos colțuros.
Mă ascund de reflecții, mă caut în abis,
Într-o lume falsă, doar Umbra m-a cuprins.
Iluzia e armă, dar eu port adevărul,
Îmi scriu chipul în piatră, distrug tot efemerul.
Nu suny imagine într-o fereastră de minciună,
Îmi rup identitatea – cu rană nebună.

Templul oglinzilor – labirint fracturat,
Fiecare colț – un chip deformat.
Nu mai știu cine sunt, nici ce e lumină,
Când tot ce privesc… e-n tăcere deplină.