Suflete Întunecate versuri

Versuri Suveranul Abisului – Suflete Întunecate lyrics

Suflete întunecate, rătăcite prin morminte,
Strigă din abis, păcatele-s prea sfinte.
Îngeri căzuți, cu aripi de otravă,
În lumea mea moartă, speranța e sclavă.

Cad frunze negre, în cimitirul gândirii,
Îngropat sub noroi, în temnița firii.
Rugăciuni spuse invers, demonii râd,
Fiecare clipă mă aruncă în lut.
Pe tavan picură, sânge din vise sparte,
Îmi scriu testamentul, cu glasuri uitate.
Umbrele îmi șoptesc, blesteme în ureche,
Sufletul meu, ars de greșeala veche.

Suflete întunecate, rătăcite prin morminte,
Strigă din abis, păcatele-s prea sfinte.
Îngeri căzuți, cu aripi de otravă,
În lumea mea moartă, speranța e sclavă.

În oglindă nu-s eu, doar un cadavru viu,
Cu ochii stinși, de chinul pustiu.
Port lanțuri făcute, din iluzii pierdute,
În bezna conștiinței, toate-s corupte.
Nu-i salvare, nu-i drum spre lumină,
Doar un strigăt mut, în mintea mea plină.
Târâmul uitării, mă strânge de gât,
Un rege decăzut, ce n-a mai vrut scut.

Suflete întunecate, rătăcite prin morminte,
Strigă din abis, păcatele-s prea sfinte.
Îngeri căzuți, cu aripi de otravă,
În lumea mea moartă, speranța e sclavă.

Când tot ce e sfânt, dispare în scrum,
Rămân doar vocile, pe un drum nebun…