Stolas Intelepciunea Stelelor versuri

Versuri Suveranul Abisului – Stolas Intelepciunea Stelelor lyrics

„Stelele nu strălucesc… ele ard pentru cei ce înțeleg.”
„Invoc pe Stolas – cel ce citește Cerul.”

M-am rugat sub o constelație căzută-n genunchi,
Cu sânge pe rună și plumb în plămâni.
Stolas a coborât în formă de bufniță vie,
O flacără neagră cu glas de alchimie.

Mi-a deschis cerul ca pe o carte de carne,
Și mi-a arătat cum planetele ard în palme.
„Nu te uita în sus, uită-te-n tine –
Universul real e scris în rădăcini divine.”

Am învățat că stelele nu mint niciodată,
Dar nici nu-ți spun — doar ard ca o soartă.
Stolas mi-a vorbit în limbi de lumină tăcută,
Despre ierburile sacre… și pietrele ce gândesc în lupă.

Stolas – vocea din noapte care străpunge,
Arată-mi steaua care nu se ajunge.
Învață-mă cerul ca pe un vers,
Să ard în tăcere… și să devin Univers.

Mi-a pus o pană în mână și-a zis: „Scrie cu ea,”
Și am scris numele stelei din inima mea.
Mi-a spus ce înseamnă Saturn când e retrograd,
Și cum Mercur îți șoptește când ești cu adevărat prad’.

A rupt o plantă ce crește doar în somn adânc,
Și mi-a spus cum o vrajă se face prin gând crunt.
Am învățat că rocile vorbesc… dacă le rupi,
Și că un cristal spart poate vedea ce-ai făcut.

Stolas nu e demon, e cunoaștere arsă,
E geometrie sacră, e orbita care se lasă.
Mi-a oferit hărți stelare și formule pierdute,
Și în versul meu, le-am gravat… cu litere tăcute.

Stolas – vocea din noapte care străpunge,
Arată-mi steaua care nu se ajunge.
Învață-mă cerul ca pe un vers,
Să ard în tăcere… și să devin Univers.

„Stelele nu au nume… doar chemări.”
„Stolas te-a învățat să le auzi.”