Serafimul Negru versuri

Versuri Suveranul Abisului – Serafimul Negru lyrics

Serafimul Negru, cu aripi de fum,
Mă poartă prin visuri, ce ard în scrum.
Nu e înger, nu-i demon, e focul căzut,
Ce-mi șoptește adevăruri, ce nimeni n-a avrut.

Cobor în abis, dar nu sunt pierdut,
Căci umbra cu aură, mi-a spus să ascult.
Cu ochii de scrum, el vede prin mine,
Și-mi arată că viața, e doar o rușine.

Tăcerea devine psalm, interzis,
Serafimul decăzut, mă cheamă precis.
Cu unghii de jar, desface blestemul,
Și-n piept îmi sădește, al morții poemul.

Serafimul Negru, cu aripi de fum,
Mă poartă prin visuri, ce ard în scrum.
Nu e înger, nu-i demon, e focul căzut,
Ce-mi șoptește adevăruri, ce nimeni n-a avrut.

În limbi moarte, el cântă-n surdină,
Despre ceruri căzute și ura divină.
Pe tronuri de os, cu sceptre de sânge,
Îmi scrie destinul, în rune adânce.

Mi-e ghid printre morți și zei decăzuți,
Mi-arată altarul, cu sfinți nenăscuți.
Serafim cu coroana, de spini negri-n cap,
Îmi rupe din suflet și-mi face un trap.

Serafimul Negru, cu aripi de fum,
Mă poartă prin visuri, ce ard în scrum.
Nu e înger, nu-i demon, e focul căzut,
Ce-mi șoptește adevăruri, ce nimeni n-a avrut.

Când lumina e falsă, iar bezna e sfântă,
El îmi întinde mâna, și inima-mi cântă.
Un serafim căzut, un profet de durere,
Îmi arde credința… și-mi dă mângâiere.