Sângele Pustiei versuri

Versuri Suveranul Abisului – Sângele Pustiei lyrics

Sub soarele negru, nisipul e sânge,
Pustia urlă, morții nu aude.
Urme de pași, spre temple căzute,
Umbre mă sorb, în peșteri pierdute.

În mâna mea — un sigiliu crăpat,
Cu sânge străvechi, cu jurământ uitat.
Cântă vântul, prin coline sfărâmate,
Chem zeii pierduți, din neguri uitate.

Sângele pustiei, curge în pieptul meu,
Șerpii și vântul, îmi șoptesc numele greu.
Mă înalț printre ruine, mă prăbușesc în foc,
Sângele pustiei mă leagă de soroc.

Munți de oase, sub dune uitate,
Toți regii morți mi-au lăsat chei blestemate.
Port amprenta lor pe frunte, în sânge ars,
Fiecare respirație, e un alt legământ spart.

Zidurile plâng, icoane de scrum,
Tatuajele lor, îmi ard carnea pe drum.
Cânt moartea lentă, pe un ritm de plumb,
Îmi târăsc sufletul, într-un templu adânc.

Sângele pustiei, curge în pieptul meu,
Șerpii și vântul, îmi șoptesc numele greu.
Mă înalț printre ruine, mă prăbușesc în foc,
Sângele pustiei mă leagă de soroc.

„Sub nisipul fierbinte, sub cenușa grea…
Sângele pustiei… te va judeca..”