Rugaciunea Neagra versuri

Versuri Suveranul Abisului – Rugaciunea Neagra lyrics

Umbre dansează sub luna pustie,
Cuvinte interzise șoptesc în hârtie.
Focul se-nalță, sigiliul se sfarmă,
Un legământ întunecat ce prinde formă.

Murmure în beznă, cerneală pe piele,
O rugă spre haos, pecetluind stele.
În noaptea de ceară, lumina dispare,
Invoc nume vechi din temple bizare.

Ecouri răsună, un cor de blesteme,
Strigăt pierdut printre umbre supreme.
În sânge se scrie jurământul final,
O chemare ascunsă sub semn infernal.

Rugăciunea neagră, glas din abis,
Focul mocnește, destinul e scris.
Cerurile plâng, norii s-au frânt,
Umbrele cheamă, jurământ sfânt.

Lacrimi de ceară curg pe altar,
Un semn invocat din lumea de jar.
Silabe uitate în noapte vibrează,
Porțile iadului ușor se crăpează.

Pași pe morminte, lumina se frânge,
În ochii mei, umbrele plâng sânge.
Nimic nu e sacru, totul e scrum,
Ceremonia e scrisă în noapte și fum.

Ecoul rugăciunii traversează tărâmul,
Se frâng realități, se destramă destinul.
Numele vechi ard pe perete,
Magia e vie, nimic nu se pierde.

Rugăciunea neagră, glas din abis,
Focul mocnește, destinul e scris.
Cerurile plâng, norii s-au frânt,
Umbrele cheamă, jurământ sfânt.

Focul se stinge, umbrele cresc,
Chemarea s-a dus, dar eu încă trăiesc.
Pecetea rămâne, etern și tăcut,
În noapte se-aude un ultim sărut…