Răsuflarea Abisului versuri

Versuri Suveranul Abisului – Răsuflarea Abisului lyrics

Din gura de haos, iese un blestem,
Răsuflarea Abisului, fum și infern.
Pe pergament vechi, e scris un jurământ,
Să deschid poarta, cu sânge nesfânt.

Șerpii din umbră, îmi șoptesc în ureche,
Nume pierdute, în limba cea veche.
Invoc spirite, cu glasul meu rupt,
Din ghearele morții, ridic ce-i pierdut.

Întunericul naște, ce omul nu poate,
Sub semne de moarte, pentagrame inversate.
E vremea să simți, cum iadul respiră,
Prin mine simți, puterea ce domină.

Apele negre, îmi spală păcatul,
Trupul meu templu, sufletul e pactul.
Pe cruce întoarsă, ard cuvânt profanat,
Chem legiuni damnate, din eternul păcat.

Trăiesc în vibrații, sub 20 de hertzi,
Timpul se-oprește, viziunile se pierd.
Respir moartea, cu fiecare strofă,
Ochii mei văd, ce realu’ nu arată.

Întunericul naște, ce omul nu poate,
Sub semne de moarte, pentagrame inversate.
E vremea să simți, cum iadul respiră,
Prin mine simți, puterea ce domină.

Nu mai e cale, de-ntors acest drum,
Am săpat în carne, am șoptit în scrum.
Abisul, e în mine acum,
Un pact al nopții, un foc ce-l supun.