Rasaritul Zeilor versuri

Versuri Suveranul Abisului – Rasaritul Zeilor lyrics

Soarele răsare peste dunele de aur,
Piramidele vechi, secrete tezaur,
Hieroglife strigă, spirite din trecut,
Pe tărâmul sacru, timpul e pierdut.

Anubis veghează, Osiris renaște,
În templul umbrelor, magia se naște,
Îmi deschid mintea, ca un papirus vechi,
Când zeii coboară, eu mă ridic în veci.

Răsăritul zeilor, foc din abis,
Cuvinte sacre, pe altarul nedescris,
Suflete plutesc prin valuri de nisip,
Pământul Egiptului devine un cript.

În umbra coloanelor, Seth încolțește,
Cu șoapte veninoase, haosul clădește,
Thoth cu stiloul împarte destin,
Pe pergamente vechi, sub clarul divin.

Pe scări de lumină, urc spre etern,
Împodobit cu stele, mă pierd în infern,
Prin Nil curge sânge, ofranda zeilor,
Când mă înalț, lumea cade zmeilor.

Faraonii umbrelor ridică pumnale,
Când mă aplec spre portaluri astrale,
Ochiul lui Ra arde prin văluri,
În deșertul de vise, îmi sapă altaruri.

Răsăritul zeilor, foc din abis,
Cuvinte sacre, pe altarul nedescris,
Suflete plutesc prin valuri de nisip,
Pământul Egiptului devine un cript.

Cu coroana nopții pe fruntea-nîntunecată,
Eu sunt Suveranul, umbra nesfârșită,
În răsăritul zeilor, adevărul se scurge,
Și-n inima Egiptului, tăcerea mă conduce.