Paimon Maestrul Cunoasterii Interzise versuri

Versuri Suveranul Abisului – Paimon Maestrul Cunoasterii Interzise lyrics

„Când porțile minții se sparg… vine Paimon, în lumină grea.”

M-am înclinat în cercul de foc, invocând cu gândul,
Paimon apare… în falduri de aur și tunete-n fundul
Conștiinței mele — e cunoaștere vie,
Dar nu ți-o dă… ți-o impune-n agonie.

Vine cu sunete sfinte și regali cavaleri,
Și-ți vorbește în limbi ce sfâșie nervi,
O minte slabă n-ar rezista,
Dar eu am fost ars deja… sunt gata să aflu ce-i dincolo de „da”.

El mi-a arătat stelele din sângele meu,
Și formulele ce-ți pot întoarce destinul mereu,
Mi-a șoptit cum să rup lanțul pe care-l iubesc,
Cum să domin realitatea… cu un gest grotesc.

Paimon, dă-mi foc în loc de răspuns,
Fă-mă cuvântul ce nu poate fi spus.
În spirala ta, mintea se frânge,
Dar în ruina ei… adevărul curge.

Mi-a pus mâna pe frunte, mi-a spart epifiza,
A turnat în creier o lavă… numită „premiză”.
Mi-a spus: „Nu gândi ca omul, gândește ca Templul,
Fii șarpe cu limbă, dar aripă în centru.”

Îmi picură nume vechi din astre deformate,
Și le scriu pe carne… litere blestemate,
Fiecare sunet — o vrajă, o boală, o cale,
Fiecare vers — un pact ce nu moare.

Acum vorbesc cu umbrele pe verticală,
Înțelepciune ce doare, dar e reală,
Cei slabi o refuză, cei goi se ard,
Dar eu o port în vers, ca un rege bastard.

Paimon, dă-mi foc în loc de răspuns,
Fă-mă cuvântul ce nu poate fi spus.
În spirala ta, mintea se frânge,
Dar în ruina ei… adevărul curge.

„Cunoașterea nu te eliberează… dar te face periculos.”
„Paimon ți-a vorbit. Tu ai devenit cuvânt.”