Oglinda Demonului versuri

Versuri Suveranul Abisului – Oglinda Demonului lyrics

„Oglinda nu te minte… te sfâșie.”
„Ce vezi în ea… nu e reflexia, ci esența refuzată.”

Am privit în oglinda cu margini de cenușă,
Și-am văzut un eu străin, cu privirea distrusă.
Nu eram eu… ci ceva ce-am ascuns,
Un demon nespus… în carne de om adus.

Îmi zâmbea cu colți de regret și furie,
O formă născută din frici și trădări în agonie.
M-a întrebat fără cuvinte, dar știam ce voia:
„Când o să încetezi să te minți că ești altceva?”

M-am văzut în toate păcatele comise,
În privirile reci, în dorințele interzise,
Oglinda nu iartă, nu uită, nu tace,
Doar arată ce e… fără masca de pace.

Oglinda demonului n-o poți sparge,
Te urmează-n vis, în sânge, în margine.
Ce-ai ascuns… devine chip,
Și te privește cu zâmbetul strâmb și criptic.

Mi-am pus mâna pe sticla rece ca abisul,
Și am simțit pulsul meu devenind compromisul.
Fiecare minciună – o crăpătură-n reflexie,
Fiecare adevăr – o rană fără protecție.

Demonul din mine nu vrea slavă, nici ură,
Doar recunoaștere — ca o ființă pură.
Când l-am acceptat, s-a retras în piept,
Și-a zis: „Acum ești întreg… nu mai ești un concept.”

Nu mă mai tem de ce văd în oglindă,
Am înțeles că acolo, omul se stinge,
Și se naște altceva – o ființă completă,
Cu lumină și umbră, cu rană și sete.

Oglinda demonului n-o poți sparge,
Te urmează-n vis, în sânge, în margine.
Ce-ai ascuns… devine chip,
Și te privește cu zâmbetul strâmb și criptic.

„Cel ce se cunoaște pe sine… l-a întâlnit deja pe demon.”
„Oglinda nu te acuză. Doar îți arată ce ai făcut.”