Nibiru versuri

Versuri Suveranul Abisului – Nibiru lyrics

Stele plâng, cerul se frânge,
Un colos ascuns din adâncuri se strânge.
Nibiru renaște, un foc ancestral,
Adus de titani, cu destin infernal.

Nibiru cade, cerul se sfarmă,
Lumea se rupe, pământul ne cheamă.
Planeta blestemată, foc și durere,
Suveranul Abisului, aduce tăcere.

Din cosmos vine, un gigant nevăzut,
Învăluit în umbre, un destin abătut.
Anunnaki, ne-au lăsat în blestem,
Nibiru revine, ca un rege suprem.

Cerul se rupe, fulgere cad,
Omenirea plânge, destinul e-n iad.
Un imperiu pierdut, într-o coliziune,
Adevărul e ars, ultima rugăciune.

Sângele curge, soarele moare,
Nibiru răsare, din beznă apare.
Un ciclu etern, blestemul s-a-ntors,
Abisul renaște, în haosul gros.

Nibiru cade, cerul se sfarmă,
Lumea se rupe, pământul ne cheamă.
Planeta blestemată, foc și durere,
Suveranul Abisului, aduce tăcere.

Rase antice, regate distruse,
Ziduri căzute, iluzii apuse.
Nibiru străpunge, galaxia plânge,
Civilizații îngropate, visuri și sânge.

Omenirea-i sclavă, sub zei vicleni,
Ne-au făcut păpuși, muritori în infern.
Eu mă ridic, Suveran al Abisului,
Ultimul profet, predic sfârșitul.

Nibiru vine, destinul se stinge,
O lume pierdută, în focuri se frânge.
Eu sunt abisul, ultimul cuvânt,
Nibiru domnește, peste acest pământ.