Maretia Lui Belial versuri

Versuri Suveranul Abisului – Maretia Lui Belial lyrics

Umbrele se ridică, focul mistuie,
În noaptea fără sfârșit, doar el domnește.

Din abis, se aude chemarea,
Belial veghează, îi simți suflarea.
Fără stăpân, fără legi impuse,
El rupe lanțuri, sufletele distruse.

Prin temple dărâmate, pe lespezi de foc,
Jurăminte se sting sub al destinului joc.
Privirea lui pătrunde prin trupuri de ceară,
Un tron din haos, fără milă, fără ocară.

Belial domnește, măreția sa e vie,
Din flăcări se ridică, în negură sfâșie.
Stăpân al întunericului, liber peste toți,
Numele lui rostit, deschide porți!

Nu-s îngeri aici, doar umbre și scrum,
Ecoul durerii se naște pe drum.
Fără lanțuri divine, fără judecăți,
El râde la trădători, le stinge glasul blestemat.

Sub luna sângerândă, sub semne sculptate,
Cerurile se zguduie, sigilii deschise în noapte.
Nu-i bine, nu-i rău, doar voința supremă,
Un domn fără zei, fără teamă, fără schemă.

Belial domnește, măreția sa e vie,
Din flăcări se ridică, în negură sfâșie.
Stăpân al întunericului, liber peste toți,
Numele lui rostit, deschide porți!

Eterna flacără nu se stinge…
Belial trăiește prin cei ce aleg calea…