Invocatia Abisului Interior versuri

Versuri Suveranul Abisului – Invocatia Abisului Interior lyrics

Mi-am închis ochii și-am văzut ce n-ai voie să vezi,
Pe tărâmul dintre gânduri, între moarte și vise reci,
Sub piele, se zbate o fiară cu colți de obsidian,
Și-n inimă pulsează un templu al vidului păgîn.
Rostesc cuvinte ce nu pot fi pronunțate,
Din limbi uitate, sub pământuri îngropate,
Îmi ard palmele în gesturi de invocare,
Deschid porțile spre fiara interioară, călătoare.

În mine e-un abis – nu metaforă, ci carne,
O entitate ce trăiește în umbre și-ncoarne,
Îi dau sângele meu pe ritm, beat sacru, lent,
Îmi sap destinul în carne, cu un vers dement.

Invocația începe când taci și cobori,
Când ești singur cu demonii tăi interiori,
Nu-i iadul de-afară, e focul din tine,
Abisul adevărat… se deschide când mintea-ți declină.

În oglindă nu mai sunt eu – e o umbră străină,
Cu pupilele largi și inima plină de rugină,
Îmi vorbește despre păcate vechi, uitate,
Despre cum am ucis sufletul cu jurăminte blestemate.

Recit incantații de pe pagini ce nu există,
Scrise în vise, în sânge, în mâzgă exorcistă,
Abisul nu e loc… e o ființă ce respiră,
Îți spune cine ești, când lumina dispare-n liră.

Ating fundul ființei – și acolo e liniște,
Dar nu pace… e teroare pură, cu chip de vrăjitoare,
Și-n centrul acestui gol – stau eu, nemișcat,
O invocație vie… un blestem acceptat.

Invocația începe când taci și cobori,
Când ești singur cu demonii tăi interiori,
Nu-i iadul de-afară, e focul din tine,
Abisul adevărat… se deschide când mintea-ți declină.

Am intrat în mine… și am găsit o altă lume…
Nu cer salvare. Eu sunt ritualul. Eu sunt nume…
Invocația a fost completă…
Suveranul Abisului – vocea din beznă eternă…