Invocarea Numelui Ascuns versuri

Versuri Suveranul Abisului – Invocarea Numelui Ascuns lyrics

Ritual început, lumânări ce se sting,
Numele ascuns, umbra ce m-atinge,
Deschid poarta, mă cheamă din vid,
Jurământ rupt, suflet împietrit.

Pana scrie cu sânge pe pergamentul blestemat,
Cuvinte vechi ce legau lumi într-un pact,
Vântul urlă, mă învăluie negrul,
Spiritele tremură, tresare întregul.

Timpul se frânge sub mâna ce cheamă,
Ecouri distorsionate, totul se destramă,
Vocile șuieră, cerul se rupe,
Cade cortina, nimic nu-i sub frunte.

Invoc numele ce-n umbră-i păstrat,
Pecetea se rupe, destin blestemat,
Din negura nopții se-nalță un foc,
Glasuri din haos îmi șoptesc la un loc.

Invoc numele ce nimeni n-a spus,
Cerurile ard, totul e dus,
Dincolo de timp, dincolo de moarte,
Umbrele vin, mă trag mai departe.

În cartea pierdută e scris cu venin,
Că cine-l rostește va arde sublim,
Fără scăpare, fără lumină,
Vântul de haos îmi trece prin vină.

Simt cum mă prinde, mă smulge din carne,
Numele rostit își cere o parte,
Ecoul din vid mă lasă pierdut,
Întors către noapte, pe veci abătut.

Pecetea crăpată, trec pragul interzis,
Cuvintele-mi ard, în scrum sunt închis,
Invocarea sfârșită, dar eu nu mai sunt,
Am devenit umbra sub cerul cărunt.

Cine mă cheamă, cine mă strigă?
Sunt doar un nume, sunt doar o figură,
Invocat de alții, uitat de trecut,
Numele ascuns, destin abătut…