Codexul Blestemat versuri

Versuri Suveranul Abisului – Codexul Blestemat lyrics

[Intro – voce șoptită, distorsionată]
Manuscris cu sânge, cerneală din abis,
În pagini ruinate, stă ascuns un vis…
Un codex blestemat, ce nu trebuia citit…
Dar eu l-am deschis… și iadul m-a primit.

[Vers 1]
Deschid pergamentul cu mâna tremurândă,
Sângele picură, focul din mine abundă,
Sigilii sparte, se cutremură pământul,
Invoc nume stinse – răsună mormântul.

Din filele negre țâșnește o otravă,
Un limbaj antic – limbajul larvar al pravă,
Scris de un cult ce a fost ars de vii,
Dar spiritul lor urlă prin magii pustii.

Carnea-mi crapă, osul pulsează cu ură,
Tatuajele dansează – e scrisă scriptura,
„Cel ce citește va deveni altar”,
Și demonii râd dintr-un colț funerar…

[Refren – cor grotesc + voce principală]
Codexul blestemat – strigă din adâncuri,
Litere vii – ard în patru rânduri.
Cerul se rupe, sfinții se topesc,
Când vraja începe, doar umbrele cresc…

(Codexul… Codexul… blesteeemaaaat…)
(Codexul… Codexul… blesteeemaaaat…)

[Vers 2]
Pe fiecare pagină, o crimă ancestrală,
Sacrificii mute în noaptea infernală,
Adeptul ce-a scris, cu orbii lui ochi,
A văzut Adevărul, dar a tăcut în porți.

Cranii de copii sunt legate în coperți,
Cei ce-au atins cartea au murit ca perverși,
Un cardinal mut a rostit o dată blestemul,
Acum zace-ntr-un jar etern, cu tot cu epistemu’.

Amintiri care nu-mi aparțin îmi invadează mintea,
Aud cântece vechi ce corup conștiința,
Sub fiecare cuvânt, un vers criptat,
Ce deschide o poartă spre Neființat…

[Refren – cor grotesc + voce principală]
Codexul blestemat – strigă din adâncuri,
Litere vii – ard în patru rânduri.
Cerul se rupe, sfinții se topesc,
Când vraja începe, doar umbrele cresc…

(Codexul… Codexul… blesteeemaaaat…)
(Codexul… Codexul… blesteeemaaaat…)

[Outro – voce dublată, ecou]
Acum sunt unul cu cartea, cu negrul ei sânge…
Suveran al Abisului, condamnat să n-ajungă…
La lumină vreodată — căci m-am născut din script…
Și în Codexul Blestemat… eu sunt ultimul cript.