Chemarea Abisului versuri

Versuri Suveranul Abisului – Chemarea Abisului lyrics

Chemarea abisului mă rupe din vis,
Un demon mă strigă, din ceață, închis,
Umbre dansează, mintea se sparge,
E un drum fără cale, fără întoarcere.

Din spatele ochilor goi vine urletul,
Vocea iadului se-mbracă-n cuvântul,
Nu-i pace, nu-i somn, doar cețuri adânci,
Printre cruci și ruine, aud cum mă strigi.

Timpul se-oprește, se face scrum,
Lumina dispare, sufletul – fum.
Tatuaje pe carne, blesteme uitate,
Invoc chemarea din nopțile blestemate.

Chemarea abisului mă rupe din vis,
Un demon mă strigă, din ceață, închis,
Umbre dansează, mintea se sparge,
E un drum fără cale, fără întoarcere.

Sânge pe pereți, zâmbete false,
Cuvinte de moarte murmură-n oase.
În abis mă-nclin, ca-ntr-un ritual,
Sunt fiul haosului, demon infernal.

Trezit din coșmaruri, n-am unde fugii,
Ce trăiesc nu-i vis, e foc din pustii.
Corbii mă-nsoțesc, croncăne blestem,
Sub lună bolnavă, totul e poem.

Chemarea abisului, jurământul meu,
Fiecare rimă – un ecou funebru greu,
Dacă mă pierd, nu mă căuta nicicând,
Sunt cu demonii mei… în abis… rătăcind.