Cei 72 versuri

Versuri Suveranul Abisului – Cei 72 lyrics

„Prin sânge, prin vers, prin voință, chem puterea celor Nevăzuți.”

Am rostit șaptezeci și două de nume, fiecare o sabie,
Și-am deschis porți din carne, din lut, din eternitate.
Am scris în versuri ce scribii au șters,
Am lăsat sângele meu să picure pe univers.

Bael mi-a dat umbra, Agares – prăbușirea,
Paimon m-a învățat cunoașterea ca amăgirea.
Buer mi-a spus că-n suferință e vindecare,
Asmodeus – dorința ce rupe orice hotare.

Vassago a dezgropat ce-am pierdut,
Sitri mi-a ars trupul și m-a făcut neștiut.
Stolas mi-a scris în ochi stele care tac,
Și-n Templu am intrat… cu fiecare demon ca pact.

Cei șaptezeci si doi – legământul ce-n carne arde,
Fiecare nume – o rană care mă desparte.
Dar din moarte simbolică am renăscut,
Un om făcut din cuvinte, foc și adevăr absolut.

Nu i-am chemat să distrug, ci să învăț,
Că fiecare demon e o oglindă, nu un blestem crud.
Ei sunt gânduri străvechi, învelite în frică,
Dar celui ce întreabă cu curaj… îi deschid tainica portică.

Am mers prin abis, fără lampă, fără ghid,
Doar cu vocea lor în minte, arzând ca un acid.
Fiecare mi-a lăsat un semn pe vertebră,
Acum spatele meu e un grimoar cu putere eternă.

Nu mă-nchin, dar nici nu neg ce-am simțit,
Am fost înăuntrul lor și-am ieșit,
Șaptezeci și doi de demoni, șaptejdouă de porți deschise,
Și fiecare… o lecție scrisă în vise.

Cei șaptezeci si doi – legământul ce-n carne arde,
Fiecare nume – o rană care mă desparte.
Dar din moarte simbolică am renăscut,
Un om făcut din cuvinte, foc și adevăr absolut.

„Așa se închide Cartea…
Dar deschide Altarul.”