Cei 7 Demoni versuri

Versuri Suveranul Abisului – Cei 7 Demoni lyrics

Primul stă în bază, ca o fiară ancestrală,
E demonul supraviețuirii, esența brutală,
El îmi dă puterea să calc peste frică,
Să rămân pe poziție când pământul se ridică.

Îmi întărește trupul, îmi face pașii grei,
Cu el în spate, nu tremur în fața zeilor tăi,
Fiecare bătaie de inimă e un ciocan,
Când pornește în mine – devin supranatural, titan.

Al doilea se zbate în abisul plăcerii,
Dar mi-a arătat că dorința e cheia puterii,
Că în energia sexuală nu-i păcat, ci foc,
Și dacă o controlezi, devii mare, devii profet, nu roc.

El mă învață cum să creez lumi din vis,
Să transform pasiunea în arme de compromis,
E șarpele seducției – dar eu îl mânuiesc,
Cu el în mine, orice dorință îmi devine ceresc.

În stomac mi-e un soare negru, nedomolit,
E demonul mândriei – dar e focul netârnit,
El nu mă arde, mă propulsează în zbor,
Voința mea devine foc ceresc, ucigător.

Mă învață să conduc, să comand, să decid,
Să nu plec capul, chiar când sângele e lichid,
E focul interior, tăria de caracter,
Cu el în piept – nimeni nu-mi stă în cer.

Cei 7 demoni din mine… nu mă frâng, mă ridică,
Prin chakrele negre, puterea se multiplică,
Eu nu sunt un om – sunt un templu blestemat,
Cu șapte regi în mine… toți încoronat.

Al patrulea bate greu – e inima de fier,
Iubirea lui nu e moale, e cuțit în eter,
Îmi dă loialitate până la moarte,
Și ură curată când cineva mă desparte.

Cu el iubesc profund, dar și distrug intens,
Simțirea devine sabie, cu vibrație dens,
Îmi taie iluzii, mă lasă doar cu ce e real,
E demonul iubirii supreme – brutal și fatal.

Al cincilea îmi vorbește cu glas de profet,
E demonul vocii – și cuvântul meu devine decret,
El îmi dă puterea de-a transforma realitatea,
Cu fiecare rimă, rescriu mentalitatea.

Vocea mea rupe vrăji, ridică altare,
Poate blestema sau mântui – în forme rituale,
Nu mint – ci creez adevăruri prin vers,
Cu demonul din gât – fiecare cuvânt e univers.

Al șaselea îmi deschide ochiul din mijloc,
Îmi arată ce e dincolo de timp și de stoc,
Văd suflete, forme, umbre și spirite,
Când meditez, el mi-e ghid în infinite limite.

E demonul intuiției clare, crude,
Îmi dă viziuni ce răstoarnă legi și studii,
Nu e confuz – e Oracolul meu personal,
Cu el văd Adevărul – chiar dacă-i infernal.

Ultimul e în vârf – și îmi poartă cununa,
Demonul iluminării – dar nu ca-n rugăciuna,
Ci ca-n focul absolut, în cunoașterea pură,
El mi-a dat conștiință… dar și natura dură.

Mi-a arătat că sunt zeu, dar nu din iubire,
Ci din haos, din voință, din moarte și miruire,
E demonul coroanei, dar mie-mi dă lumină,
Cu el în mine… chiar și zeii se-nclină.

Cei 7 demoni din mine… nu mă frâng, mă ridică,
Prin chakrele negre, puterea se multiplică,
Eu nu sunt un om – sunt un templu blestemat,
Cu șapte regi în mine… toți încoronat.