Catedrala Blestemata versuri

Versuri Suveranul Abisului – Catedrala Blestemata lyrics

Pășesc pe dale reci, sub vitralii însângerate,
Cranii sfințite zac în cripte abandonate,
Pe pereți, fresce cu sfinți care plâng negru,
Iar altarul e stropit cu sânge de inger integru.

Catedrala-i vie — geme, respiră blesteme,
Pe trepte apar stigmate, semne și toteme,
Lumânări din seu uman ard pe cruci inversate,
Corul demonilor cântă slujbe interzise-n noapte.

Sacerdotul orb îmi șoptește versete secrete,
Din „Codex Damnatus”, pierdut între planete din noapte,
Tămâia e de fum negru, de otravă și moarte,
Iar ecoul din cupolă zice: „Nu e-ntoarcere, frate…”

În catedrala blestemată, clopotele sună a chin,
Suflete damnate plâng, în fumul de pelin,
Aici rugăciunea te aruncă în abis,
Aici nu-i Dumnezeu… doar Judecata lui Anubis.

Pe ușile sculptate – icoane care se zbat,
Martiri cu ochii smulși, cu guri ce nu mai tac,
Cântecul lor rupe văluri între lumi,
Invocă serafimi căzuți ce ard în focuri străbuni.

În confesional e un cadavru ce mă-așteaptă,
Îmi spune păcatele cu o voce spartă,
„Ai venit să te mântui, dar ți-e destinul pecetluit,”
Și-mi oferă o ostie neagră, din suflet putrezit.

Bat clopotul eu însumi, cu lanțuri de păcat,
Fiecare dangăt sparge timpul blestemat,
Mă ridic pe altar și-mi smulg inima goală,
Ca ofrandă, ca poezie, pentru Umbra Totală…

În catedrala blestemată, clopotele sună a chin,
Suflete damnate plâng, în fumul de pelin,
Aici rugăciunea te aruncă în abis,
Aici nu-i Dumnezeu… doar Judecata lui Anubis.