Buer Vindecatorul Intunecat versuri

Versuri Suveranul Abisului – Buer Vindecatorul Intunecat lyrics

„Cel ce vindecă nu cu leac, ci cu foc… ridică-te din abis, Buer.”

L-am chemat pe Buer cu pelin și silabe,
Într-o noapte fără lună, cu tăieturi și râpe slabe.
Nu mi-a adus un balsam… ci o rană nouă,
Căci uneori, ca să vindeci, trebuie să plouă cu rouă din rouă.

Mi-a arătat plante ce cresc doar în moarte,
Și mi-a spus că vindecarea cere carne spartă.
Mi-a smuls durerea veche din piept cu gheare,
Și-a zis: „Nu poți fi întreg până nu te-nfrângi din care-n care.”

Am gustat din seva ce arde ochiul orb,
Mi-a tăiat respirația… dar mi-a deschis alt corp.
În mâinile lui, veninul devine curăție,
Și sângele – o rugă de alchimie.

Buer – cerc de durere și leac,
Învârte-te-n mine, fă-mă întreg iar.
Prin tăietură se naște lumina,
Prin suferință îmi speli rădăcina.

A scris pe osul meu simboluri de leacuri,
Cu colții de leu, a spart fricile și vechile lacuri.
Mi-a arătat cum răul devine remediu,
Când nu-l negi, ci îl strângi și îl bei ca un mediu.

M-a pus să calc desculț pe spini de salvie,
Să învăț ce e înțelepciunea — nu glorie, ci agonie.
Căci doar când te lași ars complet pe dinăuntru,
Rămâne un trup gol… gata de drumuri spre centru.

Acum nu mai cer iertare, ci ardere,
Nu mai vreau liniște, ci înfrângere,
Căci Buer m-a învățat un adevăr radical:
Rana e poarta… către ceea ce e real.

Buer – cerc de durere și leac,
Învârte-te-n mine, fă-mă întreg iar.
Prin tăietură se naște lumina,
Prin suferință îmi speli rădăcina.

Abonează-te la Suveranul Abisului pentru mai multă cunoaștere ocultă