Apusul Zeilor versuri

Versuri Suveranul Abisului – Apusul Zeilor lyrics

Apusul zeilor, un ultim oftat,
Umbrele cad peste temple uitat’,
Piramidele plâng în tăcere,
Eonii se sting în veșnică durere.

Sub cerul sângeriu, soarele apune,
Nilul șoptește legende străbune,
Thoth își strânge tăblițele,
Iar Horus coboară cu aripile.

Amun Ra dispare sub vălul nopții,
Anubis veghează hotarul morții,
Isis lăcrimează pe tronul gol,
Osiris cade, învins de propriul rol.

Pământul înghite vechile taine,
Sfinxul păzește doar umbre și spaime,
Ordinul lui Thoth se retrage încet,
Magia dispare într-un abis secret.

Apusul zeilor, sfârșitul veacului,
Lumina se stinge în ochiul șarpelui,
Umbrele dansează pe ziduri crăpate,
Egiptul se pierde în timpuri uitate.

Zeii și-au spus ultima rugă,
Sufletele lor se duc pe fugă,
Piramidele, altare de praf,
Înghit în tăcere misterul grav.

Wadjet își ascunde privirea,
Sothis își șterge amintirea,
Set își abandonează mânia,
Nefertiti îmbrățișează pustia.

Ritualuri vechi se sting în cenușă,
Magia devine o iluzie ruptă,
Biblioteca cosmică închisă pe veci,
Învățăturile pierdute în legende reci.

Suflete rătăcite printre ruine,
Hieroglifele plâng în suspine,
În deșert, doar vântul mai cântă,
O baladă veche, tristă și frântă.

Apusul zeilor, sfârșitul veacului,
Lumina se stinge în ochiul șarpelui,
Umbrele dansează pe ziduri crăpate,
Egiptul se pierde în timpuri uitate.

Acum doar ecouri în templul pustiu,
Spiritul vechi se scurge în nil,
Istoria-i scrum, visu-i pierdut,
Egiptul etern, acum e tăcut.