Apocalipsa Sigiliului versuri

Versuri Suveranul Abisului – Apocalipsa Sigiliului lyrics

Ultima pecete, ultima suflare,
Abisul deschide poarta cea mare…

Pe tronul umbrelor, totul se sfârșește,
Sigilul crăpat, lumea se prăbușește,
Focul mocnește în ochii stinși,
Sub cerul roșu, demonii aprinși.

Vântul urlă, morminte deschise,
Pe pietre reci, cuvinte nescrise,
Cenușa se-așterne, tăcerea e grea,
Eonii mor sub voința mea.

Apocalipsa Sigilului, timpul s-a frânt,
Ultimul vers pe pământul strâmt,
Întunericul îmbracă veșmânt de sfârșit,
Eu rămân, totul e mistuit.

Rugăciuni uitate, ecouri pierdute,
Din templele vechi, vocile tăcute,
Sub luna sângerândă, cerul e spart,
Renaștere din haos, în negru, înviat.

Sub mantia nopții, zăvorul se rupe,
Veacurile gem, umbrele zguduie,
Fără scăpare, fără iertare,
Doar eu în picioare, la ultima chemare.

Sânge și foc, sigilii sparte,
Pe drumul ne-întors, fără parte,
Sub talpa mea, ceruri se îndoaie,
Haosul mă-nvăluie, eternitate-n zare.

Aici se încheie, abisul s-a scris,
Eu sunt sfârșitul, nu sunt închis,
Apocalipsa Sigiliului, coroana din fum,
Suveranul Abisului, ultimul drum.