Agares Chematorul Caderii versuri

Versuri Suveranul Abisului – Agares Chematorul Caderii lyrics

„Agares, tu care cazi din înalturi,
Arată-mi ruina și fă din ea puterea mea.”

Am rostit numele tău în vântul de sare,
Și pământul s-a despicat sub pașii mei goi,
Agares — călăreț pe crocodil de moarte,
Ai venit să rupi mândria din zei și eroi.

Îți simt chemarea — o spirală ce coboară,
Unde regii își smulg coroanele cu gura,
Unde generalii își uită armatele în vis,
Și turnurile cad sub o simplă privire de abis.

Mi-ai vorbit în limbi uitate, arsă gramatică,
Am înțeles: căderea e formă de mistică,
Mi-am dat foc la piedestal, am zdrobit icoane,
Doar în ruină găsești adevărate coroane.

Agares – Chemătorul Căderii,
Cuvintele tale sunt tunete grei,
Din vârf de munte m-ai împins spre sine,
Mi-ai arătat că-n praf… strălucirea devine.

Fiecare cădere e o rugăciune inversă,
Fiecare ruptură e o poartă deschisă,
Agares dansează peste cetăți de mândrie,
Și îmi șoptește: „Doar cei zdrobiți știu să fie.”

Stăpân al limbajului, mi-ai ars limba veche,
Și m-ai învățat cuvintele scrise în eșec,
Fiecare silabă e un cutremur în carne,
Fiecare vers — o coloană ce cade solemn.

Nu mai vreau tronuri, nici titluri, nici stele,
Ci să stau cu tine în ruinele mele,
Unde nu-i iluzie, nici slavă în zadar,
Ci o liniște neagră… cu miros de altar.

Agares – Chemătorul Căderii,
Cuvintele tale sunt tunete grei,
Din vârf de munte m-ai împins spre sine,
Mi-ai arătat că-n praf… strălucirea devine.

„Agares nu distruge… el redă.”
„Ce ai fost – cade. Ce ești – urcă.”