Avionul versuri

Versuri Mircea Baniciu – Avionul lyrics

M-apropii de-o aripă emoția mi-e-n suflet
Și gândul la-nălțime în minte îmi pătrunde
Sui treptele în grabă avionul mă privește
M-așez la fereastră și soarele-ncălzește

Nerăbdător din fire primul motor pornește
Și vuietul său aspru în inimă-mi lovește
Pornește și al doilea simt forța ce va-mpinge
Dorința mea în viteză drumul îl voi parcurge

Iar avionul
Iar avionul
Iar avionul
Din loc se desprinde

Măsoară pista albă încet și tot mai iute
Pe brațele-i uriașe în vânt desfăcute
Se sprijină și-n aer deodată mă trezesc
Cu păsări alături pe-aripi călătoresc

Îi simt întreaga forță și munții sunt pe dată
Copii mărunți în adâncul de sub aripa dreaptă
Orașele imense atât de mici îmi par
Din zborul la-nălțime-mi sunt oferite-n dar

Iar avionul
Iar avionul
Iar avionul
Se-nalță se-nalță se-nalță

Prietenoși sunt norii ce buni îmi par acum
În forme luminate de soarele cel bun
Jos ape mici și stranii cu străluciri prelungi
Se sting se-aprind grăbite-n multicolore dungi

Mă-ntorc în zbor spre casă și timpul lung îmi pare
Aș vrea să stau la masă cu prieteni flori și soare
În casa ce-o știu bine cu zâmbetul cel drag
Să-l știu pe fața fetei ce mă așteaptă-n prag

Iar avionul
Iar avionul
Iar avionul
Se-nalță se-nalță se-nalță

Melodie lansata in anul 1981

Face parte din albumul: Tristeți Provinciale