Tristeți provinciale versuri

Versuri Mircea Baniciu – Tristeți provinciale lyrics

Tristeţi de după-amiezi ploioase
Şi de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Şi-aştepţi să vie ora mesii,
Şi-aştepţi să vie ora mesii…

Tristeţi de străzi pustii şi mute,
Cu ziduri vechi şi cu faţade
De edificii cunoscute
În care nu ştii cine şade,
În care nu ştii cine şade…

De domicilii spaţioase
Cu flori la geam şi cu salon,
Din care pe la ceasul şase
Auzi urlând un gramofon,
Auzi urlând un gramofon…

Tristeţi de goarnă funerară,
Melancolii de căţeluş,
Uitat de cineva pe-afară
Să scheaune pe lângă uşi…

Tristeţi romantice de fată
Cu nasul lung şi demodat,
Şi de odaie mobilată
În care-a stat un magistrat…

Tristeţi adânci de pui de mâţă
Zvârliţi pe undeva, prin scai…
De copil urât, de ţâţă,
Uitat de maică-sa-n tramvai,
Uitat de maică-sa-n tramvai…

Tristeţi de cioară-mbătrânită
Ce stă aşa, pe-un vârf de pom,
Şi de fântână părăsită
În care s-a-necat un om,
În care s-a-necat un om…

Tristeţi pustii, molipsitoare…
De ce mă urmăriţi mereu
Şi, fie ploaie ori ninsoare,
Vă ţineţi scai de capul meu,
Vă ţineţi scai de capul meu?