Nu e prea târziu versuri

Versuri Mircea Baniciu – Nu e prea târziu lyrics

Prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu…

Alerg pe drumul ce mi-e dat sub soare,
Încerc mereu să-nving, să fiu mai viu,
Privesc mereu spre munte şi spre mare
Şi nu spun niciodată „e prea tîrziu”!

De nu ajung la timp unde mi-e locul
Şi paşii-mi cad neliniştiţi, eu ştiu,
Atunci se-aprinde-n mine mai mult focul
Şi nu spun niciodată „e prea tîrziu”!

Cînd timpul trece-aşa cum ştim cu toţii
Şi luni şi ani se duc în pas zglobiu,
Cînd rînd pe rînd trec zile şi emoţii,
Eu nu spun niciodată „e prea tîrziu”!

Prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu…
Prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu…

Cînd păsările călătoare pleacă
Şi frunzele le însoţesc pe rînd,
Cînd arborii cei falnici se apleacă,
Eu nu spun niciodată „e prea tîrziu”!

Cînd soarele dispare-n umbra serii
Şi luna urcă-n cerul vioriu,
Cînd stelele apar în noaptea verii,
Eu nu spun niciodată „e prea tîrziu”!

Prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu…
Prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu…
Prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu, prea tîrziu…