Sateliți versuri

Versuri Vlad Dobrescu – Sateliți lyrics

[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Pentru eșecuri, mulțumesc
Dac-aveam numai succes
Ar fi trebuit să ghicesc
Care-s de fapt pe interes
Că dacă mimezi respectu’
Cât sari din cerc ca la circ doar pentru
Ca s-aterizezi în centru
Boala mea pe tine-i incurabilă
Nu putem să coabităm
E momentul să separ sclavii dă
Oameni care-s pe treaba lor
Că-s o grămadă de amatori
Care-s frustrați că nu pot genera valori
Deci, fii pregătit, tre’ să știi din start
C-o să vrea să tragă pe tine o dată ce te-ai ridicat
Ca să-ți fure din lumină, sper că lumea s-a ginit
Că și luna strălucește, dar e doar un satelit
Și-am ieșit!

[Strofa 2: Aforic]
Unu! Dacă vrei să ai felie
Trebuie să muncești ca să pui în farfurie
Doi! Dacă vrei s-o arzi ca noi (Noi!)
Trebuie să dai (Dai) timpul înapoi
Trei, uite care-i treaba
Mie mi s-a zis că unii dintre voi stați degeaba
Păi, e frumos? Când totul e pe dos ca Kriss Kross
Continui să ți-o arzi dubios

[Strofa 3: raku]
Vor să fie peste noapte ce nu sunt
Imitând că n-au imaginație
Să dea bine lângă tine apărând
Pentru credibilitate
Nu-i bai că te muți
Prin brigăzi că nu-ți
Reproșează nimeni, știm c-o faci de foame
Și că te-ajuți de oameni de care apoi fugi, uiți
Prăjit, vezi ce mănânci p-acolo-n castroane!
N-am schimbat nici-un clan
Știu fiecare șut luat, drac
Fiind, înapoi dau fiecare șfanț
Îmi văd de treabă cu același squad
Dau fără clauze hoațe când pot lua singur lanț

[Strofa 4: Nwanda]
Îl cunosc de mic copil, mergeam la aceeași școală
Vecin cu bunicii lui, stăteam pe aceeași scară
De-atunci voia să scrie Odiseea Spațială
Dar lua de la colegi ba un stilou, ba o coală!
Niște bani de buzunar, un biscuite, o țigară
Se-nvoia pe caz de boală
Ca să stea mai mult afară
Atârna pe la profesori, îi ruga să treacă clasa
Ca să nu afle ta-su și să-i dea omor acasă
Mai târziu râdea de mine
Că sunt sclav, că sunt robot
Că muncesc până nu mai pot
Iar el e liber
Azi când ne-ntâlnim, îmi cere mai mereu un leu
Și dintr-o stea de cartier, acum e satelitul meu

[Strofa 5: Flou Rege]
Sateliților, orbitați mereu în jur
Eu sunt Soarele, voi la periheliul lui Mercur
Sau problema lui Saturn
Inelele de pe pumn
Dau cu ele de pământ
Să vedem care-i mai bun
Și în timp ce-naintez către prima cauză
Ai să realizezi de fapt că n-o să mă cunoști vreodată
Am un ochi deschis în artă, autentic arhetipal
Cu rangul de amiral
Material, spiritual
Flou Rege, postulat
Unicat, încântat
Să vă prind, să vă sparg
Să-ți arăt cum o fac
Sunt frate cu Vlad
Cu Newton și cu Descartes
Dau din partea grea a spectrului de muzică rap

[Strofa 6: Pietonu’]
Toți caută drumu’ cel mai scurt
Să nu fie abrupt
Până la câștigul obținut
Cultivi lumină fiindcă tu nu ceri mai mult
Când o ai, recunoscut
Când n-o ai, un necunoscut
Cunoscut acum de sateliți, tu explică-le
Că nu-s bineveniți și n-o s-o-mparți ca pe stickere
Că deja-s mulți ce nu trag să facă față
Decât dacă ești în față
Să lași să picure
Cât pot să se bage-n seamă
Íia care când n-ai avut ce s-oferi, nu au vrut să te bage-n seamă?
Bagă de seamă
Că atunci când emani
Lumină puternică, se vede foamea pe maidan