Insomnii versuri

Versuri Vlad Dobrescu – Insomnii lyrics

[Strofa 1: Vlad Dobrescu]
Viața asta-i ca o cursă, da’ nu din aia în care vii și-alergi
Ci una d-aia în care prinzi șoareci
Tu consumă și nu cerceta, bagă-te la rate până mori
Cu pupile dilatate, privind la televizor
Eu am altele-n vizor, plan de evadare gândit
Deja mă simt vinovat și-ncă n-am făcut nimic
Chiar sunt necesare atâtea camere de luat vederi?
De fiecare dată când mă văd pe stradă să-mi ia datele din buletin
Să mă-ntrebe-ncotro mă duc și de unde vin
Devin nesigur de ceea ce simt, ce-mi scapă?
Cred că-mi pun ceva în mâncare sau în apă
Că mă doare capu’, nu-mi pot duce gându’ pân’ la capăt
Sunt amețit, da-mi revin și-ntreb
„De ce mi-ar cumpăra sufletul când pot să mi-l ia direct?”
Nu-nteleg (nu-nțeleg) și dac-aș întreba pe majoritatea
Nu s-ar crede parte din majoritate
Eu cu ce sunt altfel? Și atunci am realizat:
Printre ei sunt și eu, suntem toți vinovați
La un moment dat sigur o să ne ducem toți dracu’
Și singura veste bună e că nu mai e așa mult

[Refren: Vlad Dobrescu]
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi

[Strofa 2: Deliric]
Știu tavanu’ ăsta pe de rost
Mânjit cu cenușa umbrei arse de un lampadar anost
TV-ul stă închis, încă prinde-un singur post
Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos
Văd reluări cu „ce ar fi” și „ce bine ar fi fost”
Și „ce bine mă scoteam, da’ păcat că am fost prost”
Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină
Îmi port pleoapele din plumb pân-am parte de odihnă
Și eu țip, da’ nu m-aude nimeni, nu-s ca ei
Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei
Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă
De-aia aștept să vină doamna ca să mi le coasă
Și-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună
Că atunci pot spera că măcar e una bună
Și-am impresia că voi sunteți toți băgați
Doar că nu putem să fim toți hoți bogați
Da, ‘i un chin să vezi lumea prin ochii mei
Și mă-nchin de ochii lor, să nu-i trezesc și pe ei
Că am ochii deschiși, da’ am și insomnii
Că, odată trezit, nu mai poți dormi, îți zic!

[Refren: Vlad Dobrescu]
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi
Noaptea nu pot dormi, am insomnii
Mă prind zorii, născocind teorii
Și nu pot să-mi închid ochii
Mă simt ochit de-un om invizibil
Mă-ntreb cine-o fi

[Outro: Vlad Dobrescu]
Să fie oare gabori ce m-au mirosit
Sau falși predicatori, vorbind prostii
Sau profesorii la școală, mințind copii?
Sper că-ntr-o zi voi știi