Dimensiuni versuri

Versuri Underman – Dimensiuni lyrics

Durere de cap cumplită
Secunde ce văd sticla zdrobită
Și oglinda ciobită
Frica cuibărită-n ființă
Ce mă trezesc într-o clipă
Mașina mea oprită
Lângă o bandă vopsită pe drum
Nu-mi explic cum
Dar casa ta în apropiere
Și copaci în ceață este tot ce văd de acum
Nu știu ce se-ntâmplă jur
Mintea-mi joacă feste
Mișcări încete
Dureri în pântece
Ce treptat încep a trece
Parcă mă simt din ce în ce mai rece
Senzații noi vin
Și simt cum cele vechi încep treptat a-mi trece
Și totuși
Elemente ale acestui decor parcă încearcă neîncetat să mă-nece
Parcă anemic
Captiv în caracter pandemic
Am senzația că sunt amnezic
Am venit dar mă simt ca după un drum lung de ostenit
Rămân de necontenit
Natura a împietrit
Nu mai contează
Imaginea ta nu încetează și barează
Starea asta ciudată ce mă presează
Și deloc nu mă caracterizează
Subit te-am simțit
Vin către tine acolo mi-e bine
Uit de terori
Reiau pașii fără erori
Prin grădina ta de flori
Cum am făcut-o de atâtea ori
Nici cald nici frig
Miresme nu mai prind olfactiv
Mă simt captiv în timp fictiv
Vreau ușa s-o împing
Dar se deschide fără s-o ating

Tăcere totală
Semi-întuneric și răceală
Într-o dimensiune polară
Pe raft o poză specială făcută de mine-n toamnă
Stă pusă pe coală
Pictată pe sticlă într-o ramă aurită pari atât de fericită
Și mereu grăbită să mă-ntreb de ce îmi ești atât de iubită
Tu ființă magnifică
Straniu subit
Parcă nu mai recunosc nimic
Nici mintea mea e un vid
Poate că-s lovit
Altfel nu-mi explic pierderea asta de lucid
Ce ține un infinit
Durează o clipă
Confuzia revine la o scară mai mică
Presată în explicații lipsă
Și totul începe să revină la normal
Parcă-am trecut printr-o eclipsă

Trepte înalte duc către camera ta
Amintiri curg imediat pliante
Emoția m-arde
În templul ăla mic ți-am închinat atâtea piese din arte
Nemișcat rămân în prag parcă prea plăpând
Refuz să te trezesc acum îmi spun în gând
Și mă așez lângă tine lăsând timpul curgând
De rest-uitând
Perfecțiunea s-a jucat cu trupul tău
Întrecându-se pe sine în bine
Sunt atâtea dive care ar ucide doar ca să fie o zi ca tine
Soarele pătrunde prin geam să te mângâie cu razele lui blânde
Ce te fac să strălucești ca florile pe munte
Și-ți spun încet pe nume

Tresari ușor
Te ridici mă ignori pășind pe covor
Te îndrepți către fereastra de la dormitor
Încercând să vezi ce disturbă acest decor
Iubito sunt eu
Ce se petrece
Mă îndrept către tine te ating pe umăr
Și tu-ți tragi capotul tresărind ca după un fior rece
Halucinații fine când părășești camera
Și la un moment dat parcă treci prin mine
Simt că mă pierd din fire
Pătrund pentru a nu știu câta oară astăzi în neștire
Alerg după tine
Dar ceva se-ntâmplă te comporți de parcă nu exist
Mă ignori ca și cum fizic nu sunt aici
Și asta mă face foarte trist
Te-am supărat cu ceva nu-nțeleg situația
Și tu părăsești locația
Încercând să afli ce-a stârnit în stradă aglomerația
Sirene îmi dau senzația de imprevizibil eveniment
Când mașina mea e bucăți împrăștiate pe ciment
Văd oameni ce se îndreaptă într-un spirit iminent
Către locul dezastrului evident
Urme de frâne
Văd cum scot o siluetă inertă
Iar individul ăla îmi seamănă într-un mod anume
Și nu înțeleg de ce strigi la el pe-al meu nume
De fapt sunt eu mort
S-a întâmplat ceva în drum spre casa ta
Și acum sunt într-o altă dimensiune

Mă aude cineva
Mă vede careva