Valea copliariei versuri

Versuri Underman – Valea copliariei lyrics

Am vazut lumina in anii 80 bata-i vina
Televizoare alb negru si bibelouri ce-mi incarcau vitrina
Program pana la 9 tovarasului colosal
Ca apoi sa invit la dans luna si tot anturajul ei stelar
Fara super eroi sa zboare peste vai
Pentru ca atunci eroii traiau printre noi se numeau veterani de razboi
Cu scut din lemn si o sabie mica din fier
Zburam la cer nu descoperisem inca plasticul si prostia ce zace in el
Lichidam invadatori in jocuri nevinovate
Cu un catel langa picior prin sate cum vazusem in desenele animate
Nazdravan cu prea multa imaginatie sub sapca
Am adunat toata tanara suflare a vailor in gasca noastra
Unde ideile mele se transformau in doua armate
Aparatori si inamici hoti si vardisti in aceiasi cetate
Ganduri dinamice ca un compas pe o harta cu lupa
Si gura cascata la regii apusi cand intrau calare in lupta
A trecut ca o secunda timpul se grabeste tare
Cu gandul ca intr-o zi va trebui sa fiu la randul meu un barbat mare
Cautand curajul ce va trebui sa fie langa mine
Cand am sa pasesc din nou prin valea copilariei si ea ma va primi pustie

Am plecat nu va las asta nu-i ultimul ceas
Iau putin la pas tot ceea ce am adunat
Inramate si ascunse dincolo de perdele
Plec de mana la plimbare cu amintirile mele

Anii trec copacii cresc procesul are farmecul lui
Poposesc putin cat sa ma racoresc cu apa din izvoarele pamantului
In mijloc de natura prin casa unde m-au crescut ai mei bunici
Convins ca atunci cand am sa mor eu vreau sa ma intorc aici
De acum sunt matur inca putin si voi avea o viata completa
Sunt zile cand inca mai iau cu asalt inamicii calare pe bicicleta
Am aruncat cortina anilor peste raftul meu cu jucarii
Desi inca urlu in gura mare cand plonjez in apele dunarii
Nu vreau sa uit de unde am plecat atunci cand binele ma impinge
Pentru ca nu exista limite la ceea ce simt ca pot atinge
Am intrebari fara raspunsuri si raspunsuri fara intrebari
Ca orice om sunt un amalgam de atuuri dar am si propriile limitari
In drumul catre infinit avem prea putine optiuni
Nascut la soare nu vreau sa ma sting in cele mai intunecate notiuni
Vad zilnic colosi de piatra cum se zdrobesc sub forma de praf
Si pe cei care si-au jurat iubire contopita cum pleaca separat
Vreau sa ma vindec sa am un somn dulce noaptea
Eu nu mai ingrop nimic lopata asta este pentru altceva
Intr-o lume fara clauza raman acelasi rebel fara cauza
Sunt atatea de facut cum as putea sa iau acum o pauza

Am plecat nu va las asta nu-i ultimul ceas
Iau putin la pas tot ceea ce am adunat
Inramate si ascunse dincolo de perdele
Plec de mana la plimbare cu amintirile mele