Albatrosul ucis versuri

Versuri Tudor Gheorghe – Albatrosul ucis lyrics

Cînd dintre pomi spre mare răsucise vîntul
Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea
L-a scos un val afară cu grijă așezîndu-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea

La marginea vieții clocotitoare-a mării
Stă nefiresc de țeapăn trufaș însă răpus
Privește încă parcă talazurile zării
Cu gîtul galeș îndoit în sus

Murdare și sărate-s aripile-i deschise
Furtuna ce-l izbise îi cîntă-un surd prohod
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod

De valurile aruncate pe țărmul sec și tare
Muriră fără luptă sclipind acum bogat
Le tulbură lumina lor albă orbitoare
Aripa lui cu mîl întunecat

Deasupra țipă-n aer dansînd în salturi bruște
Sfidînd nemărginirea un tînăr pescăruș
Războinicul furtunii zvîrlit între moluște
Răsfrînge-n ochiu-i stins un nou urcuș

Cînd se-ntețește briza aripa-i se-nfioară
Și re-nviat o clipă de-un nevăzut îndemn
Îți pare că zbura-va din nou ultima oară
Spre-un cimitir mai sobru și mai demn

Melodie lansata in anul 1973

Face parte din albumul: Viața Lumii