Măceșul singuratic versuri

Versuri Tudor Gheorghe – Măceșul singuratic lyrics

Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț

Întâi pătrunse printre foi
Și le șopti cu voce lină
De dorul lui le spuse-apoi
Și suspină – cum se suspină
Și suspină – cum se suspină

Albeața lor de trandafiri
Zâmbind prin roua primăverei
La mângâierile-adierei
A tresărit cu dulci simțiri

Păreau năluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate
Gătite toate-n rochi de bal
De vântul serii sărutate
De vântul serii sărutate

Scăldate-n razele de sus
Muiate în argintul lunei
S-au dat în brațele minciunei
Și rând pe rând în vânt s-au dus

Iar vântul tainic le șoptea
Luându-le pe fiecare
Ș-un valț nebun se învârtea
Un valț – din ce în ce mai tare
Un valț – din ce în ce mai tare.