Gânduri ostenite versuri

Versuri Traian Demetrescu – Gânduri ostenite lyrics

Tot ca un bolnav ce gustă doctoriile cu greață
Ca și el scârbit și sceptic prelungesc această viață
Și precum sărmanul doctor ultima rețetă scrie
Celui care e pe ducă numai de parigorie
Tot așa – să pot da-n lături ale traiului primejde
Mai mă-nșel
Din vreme-n vreme c-o nemernică nădejde

Am văzut nerușinarea ocărând înțelepciunea
Am văzut dobitocia întinându-și negriciunea
Pe obrazul cuminției alb ca aurul curat
Am văzut fățărnicia dând în lături adevărul
Am văzut
De foame munca în dureri smulgându-și părul
Am văzut talente stinse subt îngreunarea vieții
În mizerie sleindu-și bărbăția tinereții

Am văzut și pizmuirea rea urâtă urmărindu-i
Și-n sfârșit nenorocirii ca trofee dăruindu-i
Am văzut și nulitatea îngânfată idioată
Prețuindu-se în toate că ea singură e toată
Am văzut iubirea ruptă din a inimei simțire
Îmbrâncită și zdrobită în puternica ei fire
Am văzul și târgul zisei liguitei cununie
Ce familia încheagă pe-a vânzării temelie
Am văzut destule Scârba a ieșit din mine-afară

Ași voi din creeri focul rațiunii să dispară
Ca să nu mai simt nimica și să nu pricep nimica
Când în ori-ce dimineață mă scol viu m-apucă frica
S-a sfârșit
Nu mai mă-ncântă nici un soiu de simțăminte
Crezul mei e mai ori cine te urăște și te minte
Cel ce are plin stomacul râde de cel cu el gol
Traiul bun luat e-n fine de bogați în monopol
Și din vremile moșnege până azi a fost și iară
În câștigul celui forte slabul trebuie să piară