Visătorul versuri

Versuri Traian Demetrescu – Visătorul lyrics

Am rătăcit pe multe drumuri
Şi-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice „fericire”.

Dar n-am găsit-o nicăirea…
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.

Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată şi-un băiat
Se sărutau, soptindu-şi şoapte
Cu glasul îngânat.

Şi când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: „O, tu, iubito;
Eşti fericirea mea!”

Am tresărit… Şi-n clipa-aceia,
C-o repede privire,
M-am şi întors să văd cum este
Visata fericire?

Era o fată cum sunt multe
Prin sate şi oraşe:
Cu ochii mari, cu sânuri albe,
Cu buze drăgălaşe…

Şi eu am rătăcit o viaţă,
Pribeag, ca vai de mine,
Când drumurile pretutindeni
De „fericiri”, sunt pline!